Scump, dom’le, scump!

Laptopurile au inceput sa se apropie din ce in ce mai mult de performantele desktopurilor. Evident, la preturi semnificativ mai mari, dar explicabile prin diferenta de dimensiune. Urmatoarea etapa aparenta este minituarizarea notebookurilor, in ideea de a le face cat mai portabile. Dupa netbookurile ultraportabile, dar care ofera doar minimul necesar (si, de regula, suficient), urmeaza laptopurile comparabile ca marime, dar cu performante net superioare.

„La ce naiba iti mai trebuie unitate optica in ziua de azi?” Cred ca aceasta este principala dilema a utilizatorilor de netbookuri. Este adevarat ca nu prea mai folosesti CD-ul sau DVD-ul cand ai flash memory, dar la fel de adevarat este ca nu poti instala un sistem de operare fara disc. Nu mai vorbesc de vreun World of Warcraft, care pe mine ma intereseaza in conditiile in care laptopul imi permite jocul. E, abia aici ajungem la subiect, adica la Vaio TT.

Nu v-am plimbat degeaba vreme de aproape o mie de semne ca sa ajung la TT. Nu poti sa nu vorbesti despre toate amanuntele acestea atunci cand incerci sa faci un review despre el (nu imi place termenul in engleza, dar tot suna mai bine decat „revizuire”). „Mini-laptopul” Sony bate de departe orice netbook chiar daca este ceva mai mare. Un ecran de 11,1 inch, marime 279 x 23 x 199 mm si greutate de aproximativ 1,3 kg. Adica e ceva mai mare decat o agenda normala, dar nu il simti in geanta atunci cand il cari dupa tine (si l-am carat aproape o luna ca sa vad cum rezista). Si un pic mai mare decat un netbook de 9 sau 10 inch.

Designul este Sony 100%, adica elegant, simplu si robust (ecranul ce tehnologie LED, foarte subtire, poate da senzatia de fragilitate, dar nu este cazul). In fine, e si chestie de gust, am un prieten care refuza aproape orice Vaio din cauza „rotunjimilor”, il considera prea feminin. De gustibus... Tot Sony este si ecranul, cu o imagine extrem de clara (tehnologie LED cu sistem de backlight si 1366 x 768 rezolutie, adica exact marimea 16:9) permite vizualizarea paginilor fara a fi nevoie de marire a fontului. Practic, rezolutia ecranului si unitatea optica sunt limitatoarele de spatiu, laptopul nu poate fi micsorat mai mult. Dupa parerea mea, nici nu este nevoie.

Unitatea optica poate fi si Blu-Ray, insa doar in cazul in care intentionezi sa folosesti laptopul pe post de player conectat la un televizor sau monitor HD. Inscriptionarea de date pe Blu-Ray este mult prea putin folosita pentru a fi luata in calcul. Nu mai vorbim de flash-urile care au ajuns la 64 Gb si care fac oarecum inutila utilizarea celor apx. 20 Gb de la Blu-Ray. Dar un DVD-RW este foarte nimerit si chiar am utilizat unitatea pe perioada testarii.

In rest, laptopul iti ofera cam tot ce ai nevoie de la un calculator. Hard de 160Gb in SSD (la varianta testata), se misca mai rapid decat unul clasic, iar procesorul Intel Mobile Core 2 Duo de 1,2 GHz e suficient, in conditiile in care este ajutat de 4 Gb de RAM. Webcam, wireless, doua porturi usb (cam putin..), slot VGA, HDMI, microfon etc. Toate sunt specificatii care vin la pachet cu orice portabil in prezent. Mai putin obisnuita este placa video, Mobile Intel Graphics Media Accelerator 4500 MHD, declarata a fi cea mai buna placa video mobile. Permite vizualizarea filmelor de pe DVD la o calitate foarte buna si permite si WoW. Nu comparam Vaio TT cu laptopurile dedicate de gaming sau cu desktopurile, unde performantele sunt net superioare, insa pentru dimensiunile lui, modelul TT este excelent (nu am ajuns in Dalaran, unde am inteles ca inghesuiala este mult mai mare pentru ca nu am un caracter atat de puternic, dar in aglomeratia din Trade District din Stormwind, grafica nu a avut probleme).

Incredibil de bine se tine bateria cu sase celule. Cu o utilizare aproape de maxim a performantelor, bateria s-a stins dupa cinci sau sase ore. Daca as fi schimbat ceva la modelul testat ar fi fost sistemul de operare. Prefer Vista Ultimate in locul Business SP1, dar nu m-am apucat sa reinstalez nimic. Mai mult, laptopul s-a miscat incredibil de bine (mai putin la deschidere, cand se incarca toate programele din start) in conditiile in care programele instalate de mine si de cei dinaintea mea ocupau 50 Gb! In mod normal nu se ajunge la asemenea „performante” decat daca instalezi aproape tot ce-ti pica in mana, iar doua treimi dintre programe nu sunt utilizate decat foarte rar sau deloc.

Partea proasta? Pretul. Pentru 100 de milioane de lei vechi, Vaio TT este mult prea scump. Chiar daca are tehnologie LED si unitate optica, 3.000 de dolari pentru brand nu merita. A, nu spun ca nu se gasesc cumparatori. Dar sunt putini, pentru ca sunt cei cu salariu de (probabil) cel putin 5.000 de euro. La acest pret insa laptopul pur si simplu nu merita achizitionat. Cu mai putin de jumatate gasesti pe piata notebookuri apropiate ca performanta si dimensiuni.

Deocamdata eu astept sa se ieftineasca, mai este putin si se face un an de cand a fost lansat. Ma rog, sper sa se ieftineasca. In jur de o mie de euro ar da multa lume pentru TT, iar istoria ne arata ca si Sony e capabila de ieftiniri semnificative. Ramane de vazut ce va face cu TT.

Presa de mizerie sau jurnalisti de kko?

In urma cu cateva luni Vali Birzoi spunea ca aceasta minunata criza va scoate tot ce-i mai urat din oameni. Se pare ca a avut dreptate.

Cam de la inceputul anului, blogurile mustesc de stiri despre concedierile din presa si de inchiderile de ziare. Stirile sunt relativ normale, in conditiile in care criza afecteaza direct (prin bugetele de publicitate) presa. Nu este tocmai normal sa dai afara oameni ca prima solutie de eficientizare, dar acesta este o alta discutie, la care ar trebui invitati managerii romani din toate domeniile. Problema este ca s-a ajuns la o exagerare grava in ultimele zile.

Pornind de la ideea ca si jurnalistii sau blogerii sunt tot oameni, este de asteptat sa aiba slabiciuni, preferinte si dusmanii. De regula, manifestarile unilaterale sunt negative. Din pacate, se sare calul prea mult. Ca om, este cel putin jenant sa pleci de la o companie (sau sa fi dat afara) si sa incepi sa improsti cu venin peste tot, sa povestesti tot ce era mai rau in jobul anterior. Din punctul meu de vedere, atitudinea te descalifica totalmente.

Dar de la acceptarea preferintelor pana la „a face orice” pentru a avea intaietate sau stire... Am ramas interzis zilele trecute cand am vazut posturile despre planurile de disponibilizare de la Evenimentul Zilei. Tiberiu Lovin le anunta ca pe un zvon neconfirmat - nu mi se pare corecta atitudinea din moment ce Lovin este angajat la Romania Libera, cotidian concurent. Daca astepta sa se intample si isi dadea cu parerea despre situatie era ok, dar sa dai zvonuri negative despre concurenta... Iulian Comanescu duce ideea mai departe si ne spune ca motivul pentru care publica „stirea” este ca a aparut deja la Lovin... Petrisor Obae se baga repede si ne da si amanunte despre cei 36-40 de oameni ce urmeaza sa fie dati afara de la EVZ. Mai mult, ne spune ca are si lista, dar nu vrea sa fie nesimtit si sa o publice!

Domnilor, chiar nu vi se pare nimic in neregula? Nu asistam la o tabloidizare a blogurilor asa-zise „quality”? Daca vad un astfel de post scris de jmekerdecartier.blog.ro inteleg ca e o tampenie permisa pentru ca oricum nu o citeste mai nimeni. Dar cand apare la persoanele „care dau ora exacta in media” nu e decat o mizerie. Nu ma gandesc la conducerea companiei respective, la modul in care s-a scurs informatie (nu va mai bateti capul, persoanele cele mai bine informate dintr-o institutie sunt cele pe care nu le ia nimeni in seama, cum ar fi femeile de serviciu), dar ma gandesc la oamenii care lucreaza acolo si se asteapta sa fie dati afara. Cum naiba mai merg ei la munca atunci cand stiu ca peste doua zile ar putea primi foaia de demitere? Cu ce drept li se induc aceste sentimente? Doar de dragul premiului pentru cel mai bine informat jurnalist-bloger in domeniul barfelor si zvonurilor?

Mizeria ramane mizerie indiferent care este scopul pentru care s-a produs.