De la pomeni sociale la corupție

Anul 2009 este un an electoral, cu europarlamentare și, mai important, prezidențiale. Am senzația că se pierde din vedere acest lucru atunci când se discută despre legalitatea sau ilegalitatea arestării lui Becali sau a lui Popoviciu.

Criza economică este evidentă și este destul de mare astfel încât să nu o putem ascunde în spatele unor declarații gen „economia duduie”. Nu „duduie” deloc, dimpotrivă. Era inevitabilă și, de data aceasta, nu din cauza noastră. Globalizarea economică și integrarea în UE își arată acum și partea neplăcută. Este evident că fără UE ne-ar fi fost mult mai rău, așa că nu este cazul să ne lamentăm naționalist pe seama proprietății sau a mai știu eu ce. În fine, nu intru în detalii acum.

Mi se pare interesant însă cum evoluează politicienii noștrii. Până acum, fiecare an electoral era o sumă de promisiuni care mai de care mai generoase pentru popor. Nu mai departe de anul trecut am avut în prim plan o serie fantastică de promisiuni electorale, de certuri serioase pe seama sumelor ce trebuie să ajungă la anumite categorii. Au fost uitate pe de-a-ntregul în acest an, pe fond de criză internațională.

Totuși, este an electoral, iar votanții (câți or mai fi) trebuie intoxicați cu ceva, să aibe impresia că partidele muncesc și sunt preocupate de propășirea nației. Dar nu putem să le mai promitem salarii și pensii că abia am semnat cu FMI și nu am primit, încă, nicio tranșă de bani! Ce facem? Scoatem de la naftalină câteva cazuri de „corupție”, să aibe și bizonul la ce să se uite când deschide televizorul pe (aproape) orice canal. Indiferent care va fi finalul poveștilor, „bazinul electoral” va avea impresia că se va fi făcut ceva, că justiția începe să lucreze, că viitorul sună ceva mai bine! Și o sa-i voteze pe cei (cel) care va avea gura mai mare în discuțiile cu presa.

Vedem astfel că promisiunile electorale nu se schimbă cu nimic. Ori pomeni ori corupție. Cu derivatele de rigoare. Nu există dezbateri echilibrate nicăieri și pe niciun subiect cât de cît serios. Întâlnirea G-20 s-a încheiat, pentru români, așa cum a început, într-o mare și frumoasă anonimitate. Normal, spun șefii din presă! Cum am putea să îi explicăm bizonului că G-20 e mai important decât Becali, Popoviciu sau casele lui Băsescu?! Bine că nici nu încercăm..

Până la toamnă mă aștept să mai văd câteva cazuri de genul acestora. Și o sa mi se facă și mai mare lehamitea. Sper ca toate canalele documentare (Discovery, National Geografic, History etc.) să ajungă, între timp, cele mai vizionate posturi tv.